Carturarul

Gheorghe Sincai (n. 28 februarie 1754, Râciu de Câmpie, azi Şincai, judeţul Mureş – d.2 noiembrie 1816) a fost un istoric, filolog, traducător şi scriitor român, reprezentant al Şcolii Ardelene.

Gheorghe Sincai a studiat la Târgu Mureş, Cluj, Bistriţa, Blaj, Viena şi Roma, în ultimele două oraşe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocenţiu Micu-Klein. Ca director al învăţământului greco-catolic din Transilvania Sincai a adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alaturi de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Viena, 1780). Gheorghe Sincai s-a dovedit un poliglot, însuşindu-şi temeinic: greaca, latina, maghiara, germana, italiana şi franceza. Informaţia şi cultura i-au permis ocuparea funcţiei de bibliotecar al Colegiului de Propaganda Fide din Roma, având permisiunea de a cerceta orice fel de documente. În Italia, precum şi în Ungaria şi la Viena, pe atunci capitala Sfântului Imperiu Roman, a cercetat bibliotecile, copiind şi transcriind cu exactitate orice referire la istoria românilor.

A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice şi contribuind la întemeierea unui număr impresionant de şcoli confesionale greco-catolice (în număr de peste 300). În anul 1784 Sincai a fost numit director general al şcolilor româneşti unite din întreaga Transilvanie. În scopuri didactice, a tradus şi a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica şi Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înţelegerii acestora de către elevi.

În 1811 Gheorghe Sincai a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu: Hronica românilor şi a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările şi faptele unora faţă de ale altora nu se pot scrie pre înţeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci şi patru de ani culese.